Povestea ariciului curajos
de Monica Avășan
Grădinița cu Program Săptămânal ,,Floarea de lotus,, Odoreu
Trăiau odată la marginea unei păduri o familie de arici.Aris era copilul familiei, un arici cuminte și ascultător, iubit de părinții săi.Acesta petrecea tot timpul jucându-se singur, iar părinții lor erau îngrijorați pentru că nu avea niciun prieten. Într-o zi, auzind că în pădure este petrecere, părinții i-au spus: - -Aris, ce-ar fi să te duci la petrecere, poate așa îți vei face și tu un prieten?
Aris, nu era prea încântat, însă pentru că voia să le facă pe plac parintilor, se învoi și plecă. A pornit la drum pe poteca ce ducea în mijlocul pădurii.În drumul său admira frumusețea brazilor, ciripitul păsărilor, susurul apei de izvor, freamătul stejarilor îmbrăcați în haina de aramă. Simțea adierea vântului care legăna frunzele copacilor ce cădeau una câte una, acoperind pământul cu un covor de frunze ruginii.
Tot contemplând peisajul ,în calea lui apare o veveriâă care îl intreabă:
-Unde mergi, ariciule?
-Bună, veverito, merg la petrecerea din padure.
-Vii si tu cu mine?
-Nu, nu merg cu tine! Esti urât si plin de ace, du-te singur!
Supărat, Aris își continuă drumul.În calea lui apare un bursuc care îl întreabă:
-Unde mergi ariciule? - --Bună bursucule, merg la petrecerea din padure.Vii si tu cu mine?
Bursucul îi raspunde:
-Nu, nu merg cu tine, esti urât și plin de țepi, du-te singur! În calea sa întâlnește apoi o vulpe, un urs și un castor care la rândul lor îl refuză pe arici.
Abătut și trist, se opreste pe o piatră și începe să plângă.Tocmai trecea pe acolo un iepuraș care se rănise la o lăbuță și șchiopătează. -De ce plângi, ariciule? îl întreabă iepurașul?
-Cum să nu plâng? Sunt urât și țepos și nimeni nu vrea să-mi fie prieten, îi răspunde ariciul. - Nu, nu este așa! Uite, eu vreau să fiu prietenul tău, nu mai fi supărat! Hai să mergem împreună la petrecere!
Aris era tare bucuros că și-a făcut un prieten. Au pornit la drum și într-un târziu au ajuns când petrecerea era în toi.
Un lup batrân, care demult il pândea pe iepuraș să-l mănânce s-a repezit la el.De frică, toate animalele au fugit.Doar ariciul a rămas să-l apere.Într-o clipă, ariciul l-a luat în brațe pe iepuraș, s-a făcut ghem apărându-se cu țepii. Degeaba lupul încercat să-l prindă, că țepii ariciului îi zgâriau labele.
Lupul s-a lăsat păgubaș și a plecat dezamăgit în pădure. Iepurașul i-a mulțumit ariciului că a scăpat teafăr și s-a bucurat că are un prieten de nădejde.
Aflând de isprava iepurașului, toate animalele pădurii au venit să-l felicite pe arici pentru curajul său, iar părinții au fost mândri de fapta fiului lor. Din acea zi, ariciul a avut mulți prieteni. Animalele au învățat că nu aspectul exterior contează când iți alegi prietenii și că adevărații prieteni se cunosc la nevoie.
Yorumlar
Yorum Gönder